LA MULTI ANI!

trista trecere

Sa repet sau e de prisos sa spun ca viata e o farsa macabra? Caci nici nu o traim bine si ni s-a si scurs printre degete... Mi-am zis ca nu voi merge sa-mi iau la revedere de la acest OM pentru ca vreau sa-l port in amintire asa cum a fost in ultimii 15 ani, demn. De fapt, nu, nu pot uita ultimele saptamani, cum s-a stins si cat de stupid a fost totul, de parca o conspiratie a destinului a dorit cu tot dinadinsul ca el sa plece dintre noi. Neglijenta, nepasare, ignoranta. M-a ravasit totul, pana si reactiile celor care l-au cunoscut mult mai bine si mai indeaproape decat mine, a celor care l-au iubit, uneori nepermis, a celor care l-au considerat mentor, model de viata sau a celor care l-au judecat mult prea aspru, in sinea lor. Poate ca multe pacate nu i-au fost chiar straine, poate cu buna stiinta s-a lasat inconjurat de oameni cu ambitii trufase, poate ca s-a lasat folosit de oameni mici ori el s-a folosit de fiinte cu "calitati" pe care nu le poseda insa uneori trebuie sa scoti castanele din foc cu mana altcuiva, de ce sa-l judec eu, iar daca acea persoana poseda un strop de marsavie, asta e, puterea cere multe, e greu sa ramai cocotat acolo sus fiind un gentilom desavarsit, exersand respectul pana si cu ultimul om din societate, facandu-se egal si cu cel de jos... Mult timp nu am vrut sa cred unele soapte, multe contradictorii, poate chiar si acum neg... Mult timp nu am putut sa cred ce drama traia dincolo de portile institutiei, cum nu lasa sa se vada la suprafata nici o strop de amaraciune sau deceptie. Au trecut generatii prin mainile lui, cativa s-au ridicat la inaltimea asteptarilor insa in locul lui de suflet nimeni nu i-a desavarsit ambitia, pruncul de aur al vietii sale, viata ce simtim toti cei care l-am stiut ca a fost sinonima cu profesia sa... De cateva ori m-a batut gandul ca s-a stins ca o lumanare cand si-a dat seama ca locul unde a muncit si a pus atata suflet ramane de izbeliste, ca noi plecam, ca disparem fara regrete ca niste tradatori, asa cum ne transmitea din priviri, in ultimul timp, cu tristetea celor mai albastri ochi pe care i-am vazut vreodata...

...file de jurnal

Astazi, incercand sa "risipesc" cateva lungi clipe de dinaintea unui interviu, am descoperit o bijuterie arhitectonica, biserica Sfantul Spiridon nou. Va spun drept ca am fost profund impresionata de acest edificiu si mi-am amintit cu tristete de promisiunea neonorata, facuta noua insine, de mine si de prietena mea draga Lucia, de a descoperi si a admira astfel de nestemate ale trecutului. Cautand pe internet date suplimentare am aflat cutremurata ca a fost cat pe ce sa fie daramata de regimul comunist... Of.

Si inca ceva, am gasit acest locsor virtual care mi-a incantat sufletul: bucurestii noi si vechi

bizar...

Revin la spatiul alb, nescris, cu setea insetatului...
stiu, nu m-am mai revarsat in linistea cuvantului de mult timp,
traiesc in afara cu faptele mele, cu zbaterile mele, cu timpul acela sterp
dintre doua actiuni... timp in care uit ca exista un spatiu infinit numit suflet, propriul suflet...
cunosc o tanara ce repeta vorbind despre suflet sau viata ca atatea lucruri sunt stupid de bizare,
viata pare cladita din caramizi imbinate cu mortarul intrebarilor generate de situatii bizare...
bizar cum transformi un prieten in necunoscut uitand,
bizar cum presari cenusa uitarii pe amintirea sufletului ce te-a iubit pana la descompunere,
pana la risipirea in nefiinta si dincolo...
bizar cum inventezi o casta aparte, cea a oamenilor inutili, a celor cuprinsi de neputinta,
ce inca se incapataneaza sa isi recupereze sanatatea din ghearele spectrului unei mortii premature...
bizar cum prietenii se cern in balast si pepite, prea putine veritabile...
bizar cum alegi sa nu mai simti amanand confruntarea cu neimplinirea si slabiciunea ta,
regasita in comportamentul celui din fata ochilor tai...
bizar cum unii isi baga... pseudopodele caracterelor lor de doi bani in spatiul psihic sacru al celui de-alaturi, in sperantele si nevoile lui vitale...
bizar cum pasesti pe o treapta si brusc ramai captiv unui alt mod de a fi privit si judecat...
bizar cum oamenii loviti sunt asezati la baza lantului trofic pe care se cocoata... sacalii...
bizar cum nu ne pasa de prea multe si mult prea multi din cei aflati in crunta nevoie...

Aveti grija la cizmulite si la urna electorala,
iar din partea mea numai urari de bine dragi prieteni!