Una dintre cele mai vechi amintiri pe care le am este imaginea unei fantani cu cumpana. Undeva pe langa Bucuresti, inainte de 1980. Mi se parea o imagine rupta din alta dimensiune a timpului, in care oamenii stiau sa traiasca dupa alte criterii, mult mai aproape de natura. Imi parea mai autentica decat toate casele de la muzeul satului, imi parea vie. Locul in care era amplasata emana parca energii pozitive, ca o poarta catre alt taram din care primeam, prin licoarea clara, mesaje despre apa vie, cea mai racoritoare apa bauta de mine vreodata. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu