Mi-am depus amintirile într-o amforă împietrită, nu le mai las să zboare, nu le mai visez. Inima mi-am ascuns-o de mine chiar, bătea prea tare, mă asurzea, n-am vrut să văd ce-am lăsat în urmă, nici lacrimi, nici surâsuri, nici metamorfoze. M-am vrut fluture şi am zburat cu fiecare aripă muiată în fericire. Acum am uitat, am uitat magia petalelor care mă legănau, am uitat polenul străveziu al metaforelor în care mă cufundam, azi îmi doresc doar să nu-mi mai fie niciodata dor.
Însă am învăţat să zbor, efemeră trăire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu