zu

luni, 14 septembrie 2009

lacrimi vegetale




















Sub un cer mohorat ce nu promite decat ploaie, in dimineti plamadite din scalda de roua, te-am zamislit pe tine, lacrima amara si fierbinte, brazdandu-mi obrazul intr-o palida si pierduta durere. Dupa nopti in care credeam ca nu mai am lacrimi de plans, mi-am transfigurat inima intr-un ulcior izvorator si mi-am smuls zagazul sufletului, imbratisand din nou pamantul, ca inceput si sfarsit pentru oricare din noi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu