Curios cum omiterea unui cuvânt poate schimba sensul întregului gând...
Curios cum timpul vindecă, cum leacurile cele mai eficiente sunt cele mai dureroase; eu am luat demult acel hap al uitării, al iertării.
Sunt câteva mii de clipe de când am primit cea mai dureroasă lecţie, de când am înţeles o minusculă lege esenţială nescrisă după care funcţionează relaţiile dintre oameni. Loveşte ca să învingi. Şi mi-am zis, eşti pe cont propriu muritorule, te naşti singur în durerile cele mai scumpe fiinţe şi mori singur, uneori însoţit de durerea altor fiinţe scumpe dar, totuşi, tot SINGUR mori. Aşa că poartă-ţi singur povara trăirilor, n-o pune în bătaia vânturilor căci, în mod cert, se va gasi cineva să îţi calce în picioare cele mai dureroase zbateri, cele mai sensibile răni pe care încerci să le vindeci cu cuvinte sau gesturi de om. Şi nu sunt prea mulţi oameni printre oameni... Cât de uşor te poţi hrăni şi înalţa rănindu-ţi semenii. Iar pe tine cine să te înţeleagă când nu mai poţi, când te doare, când esti ostenit? Doar tu şi părintele tău ori zeii în care crezi care poate că te-au uitat... Iar părintelui tău, celui care te aşteaptă şi aşteaptă să-ţi aminteşti, celui care nu uită că puteai mai mult, cum poţi să-i mai suporţi privirea? Mamă, de fapt adevărul îţi face duşmani şi prietenii sunt rari. Tu nu mi-ai spus. Nu, munca nu te mai înobilează, nici calităţile de care îmi spuneai că trebuie să le am nu mai sunt la căutare, altele sunt cele ce te fac să reuşeşti. Poate scriind voi risipi deziluziile ce m-au cuprins.
Curios cum timpul vindecă, cum leacurile cele mai eficiente sunt cele mai dureroase; eu am luat demult acel hap al uitării, al iertării.
Sunt câteva mii de clipe de când am primit cea mai dureroasă lecţie, de când am înţeles o minusculă lege esenţială nescrisă după care funcţionează relaţiile dintre oameni. Loveşte ca să învingi. Şi mi-am zis, eşti pe cont propriu muritorule, te naşti singur în durerile cele mai scumpe fiinţe şi mori singur, uneori însoţit de durerea altor fiinţe scumpe dar, totuşi, tot SINGUR mori. Aşa că poartă-ţi singur povara trăirilor, n-o pune în bătaia vânturilor căci, în mod cert, se va gasi cineva să îţi calce în picioare cele mai dureroase zbateri, cele mai sensibile răni pe care încerci să le vindeci cu cuvinte sau gesturi de om. Şi nu sunt prea mulţi oameni printre oameni... Cât de uşor te poţi hrăni şi înalţa rănindu-ţi semenii. Iar pe tine cine să te înţeleagă când nu mai poţi, când te doare, când esti ostenit? Doar tu şi părintele tău ori zeii în care crezi care poate că te-au uitat... Iar părintelui tău, celui care te aşteaptă şi aşteaptă să-ţi aminteşti, celui care nu uită că puteai mai mult, cum poţi să-i mai suporţi privirea? Mamă, de fapt adevărul îţi face duşmani şi prietenii sunt rari. Tu nu mi-ai spus. Nu, munca nu te mai înobilează, nici calităţile de care îmi spuneai că trebuie să le am nu mai sunt la căutare, altele sunt cele ce te fac să reuşeşti. Poate scriind voi risipi deziluziile ce m-au cuprins.
Hmm... nu sunt de acord, poate nici tu nu ești. Reușita despre care vorbești este lipsită de sens, lipsită de valoare și de greutate, contrar părerilor curente. Nu astea sunt lecțiile de care avem nevoie în viață. În mod cert nu trebuie să lovești și să învingi... Fericirea nu este echivalentă cu victoria, din contră... Nu trebuie să învingi pe nimeni și nimic. Nu trebuie să demonstrezi nimănui nimic, poate... poate doar ție. Nu știu, e o însemnare cu o densitate foarte mare... Știu despre ce vorbești, cunosc chiar foarte bine, dar o astfel de gîndire este nefastă. Sper că s-au spulberat acele deziluzii, căci nu își au rostul. Nu au ce căuta în preajma celor care simt și caută lumina, adevărul.
RăspundețiȘtergereAr trebui să schimbi mătăniile astea, pe unele mai deschise la culoare...
Numai bine.
Din păcate se spune că scopul scuză mijloacele, nu nu sunt de acord însă asta se întâmplă zi de zi, clipă de clipă, în jurul nostru. Faptul că se întâmplă asta m-a deziluzionat.
RăspundețiȘtergereDar scopul nu scuză mijloacele... Cine ți-a spus ție asta? Oamenilor le place să creadă că așa e... dar adevărul e altul.
RăspundețiȘtergereFii pa pace, și nu te mai crede în iluzii.
Numai bine.
A fost o zi cu framantari si deziluzii, a trecut. Astazi e soare, totul e luminos si senin, mai ales gandurile...
RăspundețiȘtergere