Timpul se scurge din ce in ce mai repede. Anotimpurile se succed in goana, saptamanile zboara, minutele se volatilizeaza. Am tot mai mult impresia ca zilele s-au scurtat, ca somnul nu-mi mai este niciodata de ajuns, ca nu mai am suficienta vreme sa fac tot ce mi-am propus, sa rezolv toate problemele care imi bat la usa. Multi ne plangem de asta. Se spune ca percepem ca ziua are 16 ore, nu 24 cat ne arata ceasul. Asa simtim dar si comportamentul nostru e schimbat. Nu mai gasim vreme sa interactionam, sa ascultam pe cel de langa noi, sa ne plimbam cu mintea golita de griji pe aleile unui parc sau pur si simplu fara tinta. Gonim cu o mie de treburi in minte, sa rezolvam, sa aranjam, sa acumulam, sa avansam. In timpul liber ramanem sclavii televizorului, internetului, uitam de cel de langa noi sau chiar de noi, iar odihna, lectura, reveria cu ochii deschisi e uitata...Si suntem din ce in ce mai obositi, mai stresati, mai deziluzionati ca anii trec.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu