zu

marți, 8 septembrie 2009

Sperante si amagiri




















Cateodata simtim ca fortam mana destinului. Asteptam ca lucrurile sa mearga mai bine dar se intampla sa apara altceva care sa schimbe in mai rau deznodamantul. Adaugam cat putem din sufletul nostru, din vointa noastra dar trebuie sa fie altfel, se pare. Sa fie scris in stele ca indiferent de calea pe care o parcurgem ca sa realizam ceva, ajungem intotdeauna sa fim guvernati de ce am primit odata cu marul ancestral, cu zestrea Pandorei? Speranta ne mai amageste, e adevarat dar uneori face mai mult rau decat bine: ne minte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu