Ce as putea sa spun azi despre mine? Sunt vesela si trista, sunt visatoare si serioasa, caut soarele si trag storurile pentru umbra. Dupa zile de-a randul in care ma sfortam din rasputeri sa schimb ceva in jurul meu, constat ca un simplu zambet detasat transforma oamenii. Poate ca a venit vara si in sufletele celor mai inghetate sloiuri... Las orele sa treaca parca asteptand ceva dar sunt si linistita si impacata cu mine, caci ce trebuie sa se intample sigur se va intampla indiferent de vointa mea. E chestie de karma,nu de psihologie pozitiva, cel putin azi, nu. Dar au fost zile cand aceasta a fost chiar binevenita mie. Azi imi privesc palmele si le vad puternice nu tremuratoare, ochii ma privesc din oglinda senini, nu cu priviri piezise. Mai tarziu cand ma voi satura de gustul imbatator al impacarii cu mine, voi scotoci si prin inima si un picut mai tarziu imi voi scoate balanta spre a cumpani ce e mai bine de facut. Asta daca nu apune soarele prea devreme...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu