zu

vineri, 9 octombrie 2009

ciudata tristete

Ciudat cand cuvantul nu porneste din inima,
cand se loveste in celalalt ca in zid
sau cand lasa dare rosii pe cord,
ciudat cand iubirea se transforma in iad,
cand amintirile otravesc prezentul
sau cand prezentul ucide amintirile...

10 comentarii:

  1. Si cum spuneam! i s-au dat omului cuvintele pentru a-si putea el ascunde gandurile...Nu cred ca iubirea,adevarata,se poate transforma in iad...Frumos blog,placut okiului!,gandului si sufletului...O zi buna.

    RăspundețiȘtergere
  2. R.Dan. recunoaste ca a comentat la timpul 'anonimul anterior' si vazand o reactie (cam)...albastra, isi cere scuze pentru neplacerea ...comisa.

    RăspundețiȘtergere
  3. Petre cred ca ai dreptate in cele ce spui insa senimentele omului sunt intr-o perpetua schimbare,procese psihice dinamice.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu e ciudat, e doar un lucru care se întâmplă...câteodată! Iar, când se întâmplă de mai multe ori, chiar începe să îşi piardă tristeţea, şi devine învăţătură.

    RăspundețiȘtergere
  5. R.Dan, ma refeream la primul comentariu, bineinteles.

    RăspundețiȘtergere
  6. Suferinta este ceva ce nu se aude din afara, insa roade si de multe ori se transforma in neincredere. Apoi urmeaza statisticile...Deci, mai bine s-o punem la pastrare si sa invatam din asta lectia cuvenita...Eu asta ma straduiesc sa fac. Si merge...merge ok!

    RăspundețiȘtergere