zu

sâmbătă, 17 octombrie 2009

influentza

Cateodata noptile sunt atat de tacute
Incat intuiesc serpuirile timpului
Plimbandu-se cu urechile astupate
Prin cotloanele spatiului...
Las pleoapele sa cada, cortine roz,
Ca niste petale depigmentate de maci
Si-mi numar, matanii, bataile inimii.
Le simt grabite sa suie-coboare
Montagne-rouse-al vietii mele
Sau invrednicindu-se la tranta cu vesnicia
Doar pe particula efemera a unui ritm sinusal.
In acele nopti tacute,
Toate micile zgomote care dau nuanta linistii
Erup in cataclisme decibelice
Pe plaja hiperexcitata a timpanului meu:
Morisca metalica a ceasornicului rontaind grauntele secundelor,
Colo particulele atmosferice maturate de capriciile adierilor
Sau cate un sfasietor trosnet al ... televizorului.
E un alt plan al existentei mele,
Fasia vargata a insomniilor
In care ma potopesc uneori acut impresiile senzoriale.
Simt dramatic nevoia sa-mi caut echilibrul
Pipaind febril asternutul cu buricele degetelor,
Lasand sa se desfasoare filigramele amprentelor
Spre a elibera inchipuit corpusculii terminatiilor tactile,
Avide sa se posede salbatic cu cutele,
Cu topografia cearceafului...
Simt impletindu-se impulsuri intr-o cascada viforoasa,
Cald, rece, neted, cutat, aspru, pufos, dureros
Si ma hotarasc sa evadez, sa fug din mine, sa ignor.
Pentru un timp imi simt doar pulsul galopand
Buzele uscate, respiratia dispneica
Apoi pe masura ce-mi umezesc buzele
Constientizez harta carnoasa a gurii
De la comisura la comisura,
De la sublingual la valul palatin
Si simt cum centrii nervosi devin acut constienti
De fiecare val umed ce-mi invadeaza papilele gustrative,
De fiecare protuberanta, netezime, creasta dentara
Cald, rece, umed, uscat, aspru, neted,
Senzatii haotice ce ma fac sa ma intreb
Daca mintea mea mai poate ramane intreaga
Sau urmeaza sa-mi fie mistuita intr-o autocombustie spontana...
Ametesc, totul se invarte cu mine, imi caut echilibrul
Parca anihilat de capricii gravitationale
Si sar din asternut cautand ceasul.
Nu au trecut decat cinci minute,
Noaptea de insomnie imi ranjeste amenintator,
Febra nu mi-a scazut sub 39 de grade,
Tremur, asud, din cand in cand tusesc...

8 comentarii:

  1. O adevarata calatorie a simturilor dilatate...
    Iti doresc numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa nu imi spui ca tu ai compus poezia? Daca da, te felicit!Week-end minunat in continuare.:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ar trebui sa te ingrijesti mai mult; intzeleg ca esti usor...influenzabila...Din fericire s-ar putea sa fie vorba de febra din anul trecut...

    RăspundețiȘtergere
  4. Pentru ca lumea e atat de complexa,intotdeauna va ramane un dedesupt care ne scapa...Si atunci pentru ce atata ...febrilitate;lucrurile sunt mult mai simple:in fond sanatatea e mai buna decat toate.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Erys
    Asa este, o calatorie in lumea simturilor dilatate.
    @Cristian
    v-am facut partasi la gandurile mele usor... gripate, numai bine!
    @Petre
    Da, , din fericire este acelasi virus, dintr-o tulpina cam ... ca si cea care a scris aceste randuri, anul trecut.
    Vezi, din orice putem extrage o tulpina de adevar (poeticesc?!?), de dedesuturi nu am ce sa vorbesc, la cat de virusata eram nu eram in stare sa gandesc prea codificat...

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi-a plăcut. "Constientizez harta carnoasa a gurii", deosebit. Ar fi de preferat cu diacritice. O poemă bine rostită.

    RăspundețiȘtergere
  7. IB mersi de trecere si recomandare.

    @molie pe creier
    de acord. te mai astept pe blogul meu.

    RăspundețiȘtergere