zu
sâmbătă, 24 octombrie 2009
Urbea noastra sublima
De ceva vreme imi da tarcoale o intrebare demna de o postare, oare cum m-as adapta eu vietii unui oras mic , eventual vietii rurale. Dependenta de Bucuresti a ajuns sa insemne obisnuinta sau resemnarea in fata zgomotului strazii, a poluarii si a mijloacelor de transport aglomerate, a trotuarelor murdare si in fata strazilor cu asfalt bombardat de repavazari proaste, in fata concetatenilor galagiosi sau a topanului de lipsa de educatie. Oare cum m-as comporta in alte conditii? Sunt situatii ce tin de urbea noastra (draga), care ma enerveaza, ma streseaza dar ce ma seaca cel mai tare este chipul majoritatii bucurestenilor, oameni cufundati in sinele lor, in gandurile despre grijile si preocuparile pentru ziua de maine si mai ales pentru ziua de azi. Bucurestenii nu prea par destinsi, daca ai curiozitatea sa urmaresti chipurile trecatorilor, te uimeste uniformitatea expresiei lor faciale, cea de oameni dezamagiti de viitor. Ma mai seaca atitudinea pe care o au cei care muncesc, majoritatea are o atitudine de lehamite pentru lucru, pentru obiectul sau, mai ales, pentru fiinta pe care se axeaza munca lor. Injuria e mult mai la indemana decat vorba frumoasa, atitudine ostila decat cea amabila si corecta. Relatiile cu publicul sunt dominate de nerostite reprosuri pentru public. Mi se pare sau... Intr-un oras mare te pierzi, iti pierzi certitudinea apartenentei dar capeti iluzia ei. Aici esti inconjurat de necunoscuti indiferenti mai mult decat de apropiati si prieteni. Mai spuneti si voi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Delliana, nu stiu cum te-ai adapta tu unui orasel de provincie. Tu stii cu siguranta unde te simti bine. Poate depinde mult si de varsta, caci sunt etape ale ei in care avem nevoi diferite, nu stiu...
RăspundețiȘtergereEu mi-as dori (si-mi este o dorinta dureroasa, chiar) sa locuiesc nu intr-un orasel, ci chiar intr-un sat de munte, mic si rasfirat, doar cu adieri si verde de jur imprejur si sa cunosc toti oamenii aceia putini cu toate ale lor...deci sa fiu ca-ntr-o familie care nu se deranjeaza decat la bucurii, la necazuri si care-si zambeste duminica la biserica veche de sute de ani, atunci cand parca ai avea o paine calda in brate si o imparti cu totii...asta e siguranta de care am eu nevoie. M-as simti mai plina de cer si de toate ale lui. Celelalte placeri as prefera sa le consider o calatorie si o aventura atunci cand mi le-as satisface. Ma refer la un teatru sau la o plimbare in locuri noi...Mai sunt de spus, insa nu vreau sa-ti ocup spatiul cu ele.
Pe curand!
ba si eu mi-as dori la fel dar sa am macar leptopu' cu mine, sa nu ma plictisesc cand pazesc animalele proprii.
RăspundețiȘtergeresa nu spui nimanui dar cred ca m-o palit dependenta de internet. :((
RăspundețiȘtergereNashpa...si pa mine, dar ma gandesc ca daca mi s-o-mplini visu', o sa folosesc laptopu' pentru scris memoriile...Si fara animale domestice....m-as face si vegetariana, nu c-as trai mai mult, da' poate as trai mai bine...nu stiu, stiu doar c-as fi mai libera de tot si de toate...
RăspundețiȘtergereSincer sa fiu, daca as trai in Bucuresti m-as curata rapid.De multe ori ma duc la Bucuresti cu treburi si vreau sa iti spun ca abia astept sa ajung acasa. Cei din provincie de cele mai multe ori, spun ca bucurestenii au ceva aparte, care deranjeaza.Bine macar ca printre uscături exista si flori placut mirositoare,...,asa ca tine.Sper sa nu iti pierzi niciodata verticalitatea intr-un oras unde oamenii parca sunt niste roboti cufundati in ganduri.O Duminica minunata in continuare!:)
RăspundețiȘtergereDe regulă, sunt prea ocupat în Bucureşti ca să fac analize. Dar, pe unde umblu, n-am prea văzut străzi din cale-afară de murdare.
RăspundețiȘtergereIntr-un oras mare nimeni nu stie ca existi nu-i asa?
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDependenţa de beton, sticlă şi metal e specifică epocii. Oraşul meu e mic, dar nu aş rezista la sat. Pentru că oferta oraşului e alta. Şi depindem de comoditate.
RăspundețiȘtergere@Erys
RăspundețiȘtergereExpresia : "sa traiesc bine" nu prea ma avantajeaza, prefer o expresie mai putin portocalie. :))
Eu m-as dori lacto-vegetariana pe langa dieta cu oua. :)
DA, visam la liberate dar nu cred ca o vom gasi aasa usor pe varf de munte, mai apropiat de realitate, intr-o pensiune de munte cu un cont rotujor in banca si cu 10 oameni care sa-mi indeplineasca aspiratiile telurice. :))
@IB ai perfecta dreptate, un orasel mai mic decat capitala m-ar avantaja mai mult. Dar numai daca voi primi un salariu dublu decat cel de acum. :)) Altfel trebuie sa ma resemnez si sa traiesc aici.
RăspundețiȘtergere@R.Daniel e vorba de Calugareniul acela vestit?
RăspundețiȘtergerePrefer sa nu targuiesc eu, pentru micile cumparaturi merg direct la Londra(in visele mele).
Asa ca nu voi ajunge acolo in viitorul apropiat.
@Molie pe creier
RăspundețiȘtergereStie tot neamul, nimic nu le scapa. Fratii, verii, toti ne-am strans intr-un cartier. Dar eu tot suspin dupa straduta unde am crescut, la curte, cu gradina cu trandafiri, zorele si vita-de-vie. Acolo ne simteam mai putin alienati, ne simteam mai uniti, prieteni, vecini, cunostinte.
@Vania
RăspundețiȘtergerein zona unde locuiesc asfaltul arata de parca au trecut tancurile cu senilele lor pentru ca primarele nostru reasfalteaza ca talent lasand gropi. Centrul ca centrul dar cartierele de mare traditie...jale.
Poate ca sunt eu exigenta si cer mai mult decat pot da edilii...
@ Cristian tu ai Brasovul...
RăspundețiȘtergereEu nu vreau sa generalizez insa cateodata mi se face lehamite de urbanism.
Nu ştiu care e raportul salariilor. În Bucureşti sînt ceva mai mari. Dar şi distanţele, şi cheltuielile suplimnetare. În Bistriţa mai mult de 8 lei nu dau la taxi indiferent de distanţă. Adică cea mai lungă :)
RăspundețiȘtergereDa,e vorba chiar de acea localitate...
RăspundețiȘtergereEu as prefera Parisul.(pe care il vad uneori din satelit!!)Cunosc l.franceza mai bine decat engleza.In plus englezii sufera de un complicat sindrom al insulei,nu mai insist...
Daniel bine te-am gasit pe blogger.com!
RăspundețiȘtergereTreaba este ca nu stiu de ce sindrom sufera romanii, poate ar trebui sa descoperim si sa discutam pe marginea acestui sindrom...
Wow, Delliana, eu nu ma feresc de expresiile care i-au consacrat pe altii...si nici nu mi-e teama de ele ca ar starni reactii. E limba romana si toti ne folosim de ea...
RăspundețiȘtergereMi-am dat seama ca aceasta comoditate de care spuneai,pensiune, oameni etc, mie-mi face rau. Cel putin asa-mi visez eu batranetile de aproape. Romanii sufera de sindromul...mai multe... "sa moara capra vecinului"... "ascunderea gunoiului sub covor"..."calcatul peste cadavre ca sa ajung unde vreau"...""legea-i pentru altii nu pentru mine"...mai zic?...nu, doar inca unul "noi nu ne vindem tara" (unii)
Imbratisari!
Erys asa e, expresiile unora se transforma in arme lingvisticeindreptate impotriva lor insa noi nu suntem obligati sa nu folosim limba romana asa cum ne place.
RăspundețiȘtergereSpuneam de pensiune caci eu vad varsta a treia ca fiind sinonima cu bolile batranetii. De ele nu prea cred ca scapa careva, ele invalideaza partial omul batran.
Deci romanul sufera de sindromul multiplu. :)) bine spus!
Hm,sindromul multiplu...O sa ma gandesc (si) la asta...
RăspundețiȘtergere@ R Dan
RăspundețiȘtergereasta inseamna si personalitati multiple?
(comentand ca si R.Dan....)
RăspundețiȘtergereNu vreau sa-i contrazic pe cei care sunt de meserie. Incerc sa completez, spunand ca s-ar putea sa fie si de la varsta; ca ori de cate ori intru aici pe blog sunt avertizat: 'atentie, memorie putina'...