Cine si cum suntem noi? Fiinte preocupate de acesta intrebare. Fiinte unice constituite intr-un amalgam de roluri psihologice pe care trebuie sa le onoram in diversele situatii si imprejurari ale vietii noastre sociale.Actori interpretand rolurile propriei vieti, trecand prin stadiile de fiu/fiica, parinte, prieten, tovaras de viata, superior, coleg, subaltern, alternand si impacand toate acestea, incercand sa fim noi insine. Suntem fiinte sociale. Dar ce se intampla cand influente straine iti dau de inteles ca nu e corecta partitura pe care o interpretezi? Ca imaginea pe care si-a facut-o despre tine aproapele tau, oricare ar fi acesta, nu corespunde comportamentului pe care il ai, ca e inadmisibil sa ai purtari sau sa rostesti cuvinte care nu au ce cauta in contextul imaginii care te reprezinta si pe care ti-ai format-o de-a lungul vremii? E corect fata de tine insuti sa joci la nesfarsit dupa muzica fredonata de cei care iti sunt prieteni, soti, parinti, sefi, guvernanti? Cat te respecta acestia incarcand sa te aseze in tiparele lor? Cat te respecti tu, necautandu-ti fagasul care sa ti se potrivesca? E corect sa iti cauti drumul tau atat timp cat prin faptele tale nu ii prejudiciezi pe ceilalti, cat nu le afectezi libertatea dar totodata cat nu iti tradezi fiinta si nu te pui in pericol din punct de vedere al integritatii sufletesti si chiar fizice.
zu
marți, 3 noiembrie 2009
urmatorii pasi
Cine si cum suntem noi? Fiinte preocupate de acesta intrebare. Fiinte unice constituite intr-un amalgam de roluri psihologice pe care trebuie sa le onoram in diversele situatii si imprejurari ale vietii noastre sociale.Actori interpretand rolurile propriei vieti, trecand prin stadiile de fiu/fiica, parinte, prieten, tovaras de viata, superior, coleg, subaltern, alternand si impacand toate acestea, incercand sa fim noi insine. Suntem fiinte sociale. Dar ce se intampla cand influente straine iti dau de inteles ca nu e corecta partitura pe care o interpretezi? Ca imaginea pe care si-a facut-o despre tine aproapele tau, oricare ar fi acesta, nu corespunde comportamentului pe care il ai, ca e inadmisibil sa ai purtari sau sa rostesti cuvinte care nu au ce cauta in contextul imaginii care te reprezinta si pe care ti-ai format-o de-a lungul vremii? E corect fata de tine insuti sa joci la nesfarsit dupa muzica fredonata de cei care iti sunt prieteni, soti, parinti, sefi, guvernanti? Cat te respecta acestia incarcand sa te aseze in tiparele lor? Cat te respecti tu, necautandu-ti fagasul care sa ti se potrivesca? E corect sa iti cauti drumul tau atat timp cat prin faptele tale nu ii prejudiciezi pe ceilalti, cat nu le afectezi libertatea dar totodata cat nu iti tradezi fiinta si nu te pui in pericol din punct de vedere al integritatii sufletesti si chiar fizice.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da, ai dreptate aici. E un subiect delicat... aproape că nu ştii de unde să îl iei. Vom avea multe de îndurat, vis-a-vis de ceea ce ai spus. Vor urma vremuri grele, sunt aproape convins, doar în cazul în care nu se intervine radical pentru a se schimba total direcţia generală în care ne îndreptăm, în care răbdarea noastră va fi împinsă către limitele sale mai mult sau mai puţin existente.
RăspundețiȘtergereNu pot decît să încerc să nu mă mai gîndesc la asta.
Numai bine.
E adevarat ca este un subiect delicat.
RăspundețiȘtergereDaca fiecare isi interpreteaza propria partitura fara intrerupere,doar cu acorduri schimbate din propria vointa, ceilalti participanti la viata vor ajunge sa inteleaga faptul ca pe lume exista diversitate. Ca exista libertate de alegere. Odata cu acestea va veni si respectul fata de cei care nu sunt cum doresc unii...Mai greu, insa e o lectie buna de invatat si foarte de folos.
RăspundețiȘtergereSperanta moare ultima pe lumea asta ERYS!
RăspundețiȘtergere