trista trecere

Sa repet sau e de prisos sa spun ca viata e o farsa macabra? Caci nici nu o traim bine si ni s-a si scurs printre degete... Mi-am zis ca nu voi merge sa-mi iau la revedere de la acest OM pentru ca vreau sa-l port in amintire asa cum a fost in ultimii 15 ani, demn. De fapt, nu, nu pot uita ultimele saptamani, cum s-a stins si cat de stupid a fost totul, de parca o conspiratie a destinului a dorit cu tot dinadinsul ca el sa plece dintre noi. Neglijenta, nepasare, ignoranta. M-a ravasit totul, pana si reactiile celor care l-au cunoscut mult mai bine si mai indeaproape decat mine, a celor care l-au iubit, uneori nepermis, a celor care l-au considerat mentor, model de viata sau a celor care l-au judecat mult prea aspru, in sinea lor. Poate ca multe pacate nu i-au fost chiar straine, poate cu buna stiinta s-a lasat inconjurat de oameni cu ambitii trufase, poate ca s-a lasat folosit de oameni mici ori el s-a folosit de fiinte cu "calitati" pe care nu le poseda insa uneori trebuie sa scoti castanele din foc cu mana altcuiva, de ce sa-l judec eu, iar daca acea persoana poseda un strop de marsavie, asta e, puterea cere multe, e greu sa ramai cocotat acolo sus fiind un gentilom desavarsit, exersand respectul pana si cu ultimul om din societate, facandu-se egal si cu cel de jos... Mult timp nu am vrut sa cred unele soapte, multe contradictorii, poate chiar si acum neg... Mult timp nu am putut sa cred ce drama traia dincolo de portile institutiei, cum nu lasa sa se vada la suprafata nici o strop de amaraciune sau deceptie. Au trecut generatii prin mainile lui, cativa s-au ridicat la inaltimea asteptarilor insa in locul lui de suflet nimeni nu i-a desavarsit ambitia, pruncul de aur al vietii sale, viata ce simtim toti cei care l-am stiut ca a fost sinonima cu profesia sa... De cateva ori m-a batut gandul ca s-a stins ca o lumanare cand si-a dat seama ca locul unde a muncit si a pus atata suflet ramane de izbeliste, ca noi plecam, ca disparem fara regrete ca niste tradatori, asa cum ne transmitea din priviri, in ultimul timp, cu tristetea celor mai albastri ochi pe care i-am vazut vreodata...