Am risipit inserarea din jurul bratelor mele si era liniste, era 15 ianuarie.
Printre atatea zile pline de responsabilitati, drumuri strabatute,
Pasi grabiti, risipiti pe aleea timpului si a sufletului meu,
Mi-am amintit, citindu-va, ca astazi il aniversam pe poetul nostru national...
Oare, rataciti in crize financiare, politice si morale stim sa-l mai regasim in noi?
Ne mai depanam in minte, uneori, versurile ce ne-au incantat inimile inocente candva?
Cat spatiu am pus intre noi, prozaicii supravietuitori ai zilei de azi
Si starea de mai ieri cand vibram, simtindu-ne romani...
Sunt convinsa ca nu e nimeni care sa nu stie macar cateva versuri ale lui Eminescu. Si cred ca vibratia exista in noi, dar nu mai poarta un nume...
RăspundețiȘtergereM-am simtit un strop necajita citind cum starea deplorabila a vietii Romaniei de azi i-a facut pe unii dintre noi sa nu se mai simta mandri ca il avem pe Eminescu si pe multi alti romani de aur.
RăspundețiȘtergereStiu cum te simti... Imi aduc aminte ca spunea cineva ca "Eminescu ne trage in jos, ca tara in Europa..." Nu imi vine sa cred cateodata... dar imi aduc aminte, apoi, de versurile sale si ma linistesc.
RăspundețiȘtergereNumai bine.
Nu mai stiu nici eu ce m-a durut...
RăspundețiȘtergere