....fără titlu... simplu....

Acum câteva ore , simţeam nevoia acută să scriu. Când scriu simt că mă liniştesc şi mă limpezesc. Am zile când îmi place să mă reculeg în cuvinte şi zile când mă simt activă şi trebuie să mă mişc în continuu aşa încât uit să mai trec pe aici. În ultimul timp am încercat să îmi rezolv multele treburi rămase restante dar acestea s-au rezolvat repede. În schimb, mi s-au întâmplat şi câteva mici evenimente de viaţă şi încerc să-mi explic unde, şi mai ales, de ce am greşit. Totul are o cauză, eu nu o caut pe cea exterioară mie ci caut breşele proprii care îmi fragmentează conştienţa şi permit asta. Graba şi neatenţia, spunea cineva apropiat mie... Dorinţa de a cuprinde cât mai mult în sfera de activitate, de a nu lasa pe mâine, pe ora următoare, pe un altul (care poate şi ştie mai mult)... Aceeaşi persoană încerca să mă facă să înţeleg că nu e ecologic pentru psihicul meu să mă cufund în remuşcări inutile atâta timp cât "e o simplă scăpare", "o greşeală fără urmări". Pentru mine nu e aşa, mă afectează să ştiu că am eşecuri uneori, că greşesc din neatenţie şi grabă, că am zile când nu sunt mulţumită de mine. Supraeul asta... ticălos... Cred că ar trebui să mă adun şi să privesc şi spre calităţi şi spre realizările care imi dau mulţumirile cotidiene şi să pun în balanţă bune şi rele. Ar trebui să fiu mai atentă, mai precaută, mai relaxată şi mai responsabilă. În rest, duc dorul unei vacanţe care să mă facă să uit că există oraşe şi civilizaţie, obligaţii şi program drămuit strict. Vreau să evadez pentru căteva zile...