Ziua dintai

Astfel a fost seara si dimineata, ziua intai

Dupa nasterea astrelor, expansiunea universului s-a produs intr-o incetinita tacere, invers proportionala cu condensarea timpului inca nenascut. Dar nu exista hotar al timpului, trebuia stabilit cumva. Tanarul pamant, abia scos din atelierul creatiei era fara forma si gol, invaluit in intuneric si el ca si cosmosul ce-l invaluia. Duhul Domnului se misca peste oceanul amorf de energie ce cuprindea intregul. Si Dumnezeu a zis :,, sa fie lumina ! " Si a fost lumina. Si lumina a fost despartita de intuneric si a fost seara si dimineata. Astfel s-a nascut ziua si noaptea si astfel s-a nascut timpul.

cea dintai zi

cea dintai zi

Nemurirea salasluia in intreita singuratate. Oceanul de energie pura, perfectiunea universului, din care ne tragem, se saturase sa fie doar atat. A voit sa devina cosmica si vie, sa devina materie. Si iata cum spatiul si nemarginirea au izbucnit dintr-un infim punct, intr-un infricosator big-bang, spre trei dimensiuni. Muzica astrelor-primul cantec de leagan al inceputului, fiintarii si scurgerii catre trecut, a insotit durerile facerii lumii. Din energie s-a intrupat atomul-perfect amalgamat din praf de stele. Maternitatea astrelor plamadea neobosita sori. Galaxiile centrifugand timpul intr-o dubla catena-viitor si trecut-si-au asezat temeliile pe locuri bine stabilite. Totul se rotea in sensul dorit, spre scopul dorit. Si totul s-a facut intr-o singura zi.