pentru inceput, candva

Am asternut, pentru inceput, albul ninsorii,
ca fond al paginii neincepute
si am asteptat adierea inspiratiei pentru a incepe sa scriu...
Nu credeam ca voi gasi echilibrul pentru a ramane,
nu credeam ca voi gasi linistea pentru a privi,
calm, de-o parte si de alta a retinei,
vis scuturat pe masa de scris,
strapuns de ticaitul literelor alaturandu-se,
plutind si asezandu-se pe fondul alb nins al gandurilor....

fara ea

poezie

Iata ce scriam la 10 ani:


CE-I LECTURA-N LUMEA ASTA,

CAND IN VIATA TU GASESTI

ALTCEVA DECAT FEREASTRA

CATRE STELELE CERESTI ?

CAND PUI CARTEA LANGA TINE

SI PRIVESTI IN FATA TA,

NU VEZI INGERI PE COLINE

SI NICI FLORI DE CATIFEA.

TU OBSERVI IN JURU-TI PLEAVA,

VORBE GOALE TU AUZI

SI PLUTESTI PRECUM O NAVA

IN OCEAN , FAR-SA TE UZI.

NU-I NEVOIE SA FI UDA

CA SA STI CE ESTI CHIAR TU:

CAND OCEANUL E MINCIUNA

ESTI UN STROP DE APA ! NU?

CAND, IN CARTE AUTORUL

POVESTESTE INTAMPLARI,

NOI VEDEM ADESEA NORUL,

NU PE CER, CI CHIAR IN MARI.

TU IN VIATA, FARA TEAMA

CUMPANESTE ASEMENEA,

FII MAI BUN, BAGA DE SEAMA

LA CE LASI IN URMA TA !

Astazi o dedic lui L.I.M.

lupta cu morile de vant

Inca ma mai doare sa vad roata vointei scrasnind in gol,

Sa vad sfortarile de a invinge neantul risipite in van…

Locul in care trebuia sa picure cristale de simtire

Il vad invadat, sugrumat, sensibilitatea ucisa pana la ultima centima.

Vad ca intr-un cosmar nisipuri miscatoare avide sa scufunde,

Iar nebunia de a invinge morile de vant o vad uriasa, devenita obsesie…

O vad transformand totul intr-un Don Quijote stapanit de paranoia,

Posedandu-se cu schizofrenia, anuland orice altceva!

Cum sa scapam de aceasta nebunie de dincolo de demnitate?

Cautandu-ne pe noi in mijlocul principiilor in care credeam.

Renuntand la infratirea cu cel ce te tiraste prin glod

In marsul sau triumfal catre dezbracarea de uman si imbracarea in nimicnicie…

Alunga omule de la tine pe cel ce te anihileaza pentru a creste precum tumorile,

Care te foloseste distrugandu-ti demnitatea si prietenia

Pleaca pe nesimtite, sau ia aminte la pasarea Pheonix care o ia de la capat

Ridica-te din cloaca in care-si varsa toti refularile si redevin-o tu!

Poate ca e ultima clipa in care sa-ti recapeti dreptul la a fi tu insuti…

curcubeu cu aroma de trandafiri

Cum sa nu iubim culorile trandafirilor, oricum ne-ar inspira prin nuanta si parfum lor? Insa rosul rozelor... Rosul e culoare ce izvoraste din stralucirea flacarii rosii, din pasiunea dansului de flamengo, din intensitatea trairilor, din involburarea sangelui indragostitului, din gratia rochiilor rosii ale dansatoarelor patrunse de ritmul tangoului. Parfum ametitor pe brate voluptoase asteptand imbratisari. Parfum si culoare intr-un singur nume de floare.

ruj rosu pentru zilele negre

Nepasare, ciudat simtamant... Desi primul semn al traumei este negarea, acea ipostaza drapata in falsa nepasare... Si, de fapt, ajunsi aici, suntem invaluiti parsiv de vagii fiorii ai fricii, chiar nu am vrea sa patrundem mai adanc in stratificarea simtamintelor de teama sa nu ajungem la acel cotor amar al suferintei si diperarii. De ajuns atat, trebuie sa ne interzicem sa simtim! Nu ne vom gandi la viitor, la tot ce implica el, vom lasa viata sa se scurga exact la fel, nu vom varsa continutul trairilor decat aici iar oamenilor reali din jurul nostru nu le vom lasa decat banalitatea gesturilor si a vorbelor de pana acum. Trebuie sa speram ca va fi bine, clipa aceea va fi departe, peste zeci de ani, impinsa in cel mai indepartat punct al viitorului. Aseara, dupa veste, privindu-ma grabita in oglinda, mi-am pus pe buze cea mai rosie culoare, arma cu care am dorit sa sfidez ingrijorarea, ursita... Iar pe drumul spre casa, bizar, mi-am pus pe chip cea mai impenetrabila si vesela masca. Insa stiu ca fi bine pana la urma.

e numai sunet

15 ianuarie

Am risipit inserarea din jurul bratelor mele si era liniste, era 15 ianuarie.
Printre atatea zile pline de responsabilitati, drumuri strabatute,
Pasi grabiti, risipiti pe aleea timpului si a sufletului meu,
Mi-am amintit, citindu-va, ca astazi il aniversam pe poetul nostru national...
Oare, rataciti in crize financiare, politice si morale stim sa-l mai regasim in noi?
Ne mai depanam in minte, uneori, versurile ce ne-au incantat inimile inocente candva?
Cat spatiu am pus intre noi, prozaicii supravietuitori ai zilei de azi
Si starea de mai ieri cand vibram, simtindu-ne romani...

Stop violentei

Violenta in familie este o problema o societatii mult dezbatuta dar care nu este inca luata in serios.

În România, la fiecare două minute o femeie este abuzată, iar în ultimul an a murit cel puţin o femeie la două zile din cauza violenţei domestice, conform celor mai recente sondaje şi statistici. Mai mult, aproape 20% din femeile abuzate spun că se confruntă dintotdeauna cu acest fenomen, iar peste jumătate dintre ele declară că au suferit deja cinci tipuri de violenţă. Deşi statisticile arată că 45,7% dintre femeile abuzate s-au confruntat cu prima formă de agresiune după cinci ani de căsnicie, aproape 40% reprezintă procentul persoanelor abuzate în copilărie şi înainte de mariaj.

Rusinea, prejudecatile, frica sunt doar cateva dintre motivele pentru care femeile abuzate nu cer ajutorul.

Violenta împotriva femeii îmbraca diferite forme pe întreg globul, violul, violul folosit ca arma de razboi, casatoriile fortate, casatoriile la vârste tinere, crimele pentru dota si crimele în numele onoarei, traficul de femei si fete, mutilarea genitala feminina si avortul selectiv pe baza de sex sunt toate manifestari ale violentei asupra femeii. Femeile sunt abuzate fara a se tine cont de stare de sanatate sau chiar de faptul ca sunt însărcinate. Multe dintre femeile abuzate nu depun reclamatie.

innoptare

Imprumut din starea mea innoptarii ce se asterne peste oras,
Neliniste, angoasa, vioriu, cenusiu...
Azi secundarul se zbate in ceas ca inima vrabiei stranse in pumn,
Luminile strazii proiecteaza umbre bizare prin geam
Iar eu ascult, in tacere, stoluri de ganduri,
Zburatacind, cautand ferestre si limane de calm.

Ma reculeg in clarobscur...

vazduh turcoaz

Ochiul plin al lunii m-a smuls din moliciunea somnului
ademenindu-ma in contemplarea noptii tarzii...
Sunetele indepartate crosetau dantela noptii
iar preaplinul senzatiilor imi imbata simturile.
M-am asezat cu genunchii stransi la piept
si mi-am abandonat privirea mijita pe imaculatul foii
ca un pictor ce vizualizeaza cu ochii mintii
viitoarea creatie a penelului si a gandului.
Imi parea ca litere rasucite ca intr-un manuscris arab,
se impletesc, izvorand din varful creionului
si inventeaza, dincolo de realitatea zapezii si a miezului de noapte,
un tinut arid si fierbinte, cu vazduh tremurand in inserare,
cu stele rasarind pe cerul turcoaz-oriental,
insotind luna plina ca obrazul unei cadane
inmiresmata cu iz de iasomie si flori de portocal...
Sunetele se indepartau si umbrele se prelungeau in zare
iar cai, camile si oameni invesmantati in straie luminoase
deveneau protagonistii unui vis visat cu ochii deschisi,
intr-o noapte de iarna cand ochiul vrajit al lunii imi risipise somnul...

Existã legi care te protejeazã

Nu trebuie sa uitam ca in jurul nostru exista drame.

Exista violenta, abuz, discriminare...

Discriminarea femeii în societatea noastrã este o realitate.

Este discriminare pe bazã de sex sau orientare sexualã dacã vi se refuzã:

Avansarea/promovarea la locul de muncã
Salarizare egalã cu a unui bãrbat care ocupã un post echivalent
Angajarea pe un anumit post
Concediul de maternitate şi menţinerea postului pe perioada acestuia
Accesul la servicii sociale, medicale, juridice, etc.

pentru cã:

eşti femeie,
eşti însãrcinatã,
nu ai aspectul fizic corespunzãtor,
nu ai vârsta doritã,
eşti bisexualã ori lesbianã,
aparţii unei categorii minoritare…

Existã legi care te protejeazã!