zu

miercuri, 24 februarie 2010

replica

Replica didactica primita la una din postarile mele precedente este, de fapt, unul dintre filmele din videoteca acestui site, aici .
Incercati si voi sa vizionati filmele, sunt interesante.

duminică, 21 februarie 2010

luni, 15 februarie 2010

Simturile mele imi spun cine sunt




Cum sunt si cine sunt eu?





Eu stiu ca sunt un punct efemer pe axa timpului si, mai ales a spatiului dar sunt fericita ca sunt si ca pulsez trairi. Sunt o anonima a existentei materiale si, totusi, sunt pilonul in jurul caruia se rotesc galaxiile propriilor mele ganduri, eroul propriei mele vieti. Sunt mai mult decat un conglomerat organizat de atomi, molecule, tesuturi, mai mult decat un sistem viu, organizat dupa legi fiziologice ereditare, eu sunt sediul material guvernat de psihicul meu. Sunt, si eu, ca toti membrii familiei homo homo sapiens, mostenitoarea, peste veacuri, a averii genetice, slefuite prin evolutie si adaptare la mediu a Adamului si a Evei primordiale. Mostenirea secolelor de experiente adaptative umane si comportamente au fost menite sa il faca pe individul uman sa supravietuiasca in mediul sau de viata, geologic si social si sa acumuleze cultura. Printre mostenirile primordiale se afla si limbajul si scrierea fara de care n-am fi ceea ce suntem azi. Dincolo de inaintasii mei, sunt produsul zestrei culturale adunata de familia mea, suma cunostintelor transmise de oamenii de la care am primit informatii, profesori, prin intermediul scolii, autori de carte, prin scrierile lor, mediul social. Sunt si produsul propriilor mele experiente de viata, al mediului social, familie, scoala, loc de munca. Viata mea interfereaza cu a celor din jur asemeni unui rotite angrenate in uriasul mecanism social. Sunt un amalgam organizat de roluri sociale, membra a mediului social. Sunt partasa la a ma impartasi din cultura societatii in care traiesc, de a acumula si transmite, dupa puterea mea, informatii, celor din jur, invatand, muncind, gandind, acordand semnificatie afectiva lucrurilor, fiintelor si informatiilor cu care intru in contact.
Apartin timpului in care traiesc, anului, momentului in care scriu, incercand sa fiu constienta de fiecare moment si gest propriu, traiesc, cum se spune, ancorata in realitate. Zilele mele se scurg dupa aceleasi repere ca ale familiei mele, ale colegelor si apropiatilor mei insa eu le acord valenta proprie chiar daca intervin granitele virtuale ale orelor de program, munca, recreere. Incerc sa Inteleg mai bine ca nu exista granite Intre ceea ce sunt eu in interiorul pielii mele, al corpului meu, al Eului propriu si ca dincolo de constient, gandire, iubire, emotii, vise, exista ceva ce apartine tuturor, inconstientul, sinele personal, colectiv, integral si universal, ca dincolo de palpabil si constient exista infinitul si ca el se afla chiar si in noi, uneori.

vineri, 5 februarie 2010

joi, 4 februarie 2010

LEAPSA - PHENOMENAL WOMAN

Am primit de la Erys o leapsa (initiata de Evergreen) careia ma supun cu drag.
Regulile:
- o poezie dedicată femeilor din blogosferă
- o fotografie cu voi (sau părţi din voi) unde sunteţi fenomenale.

Iata cateva versuri proprii:

Ce bine ar fi daca am avea ragaz,
sa ne oferim prilejul,
sa zabovim o clipa la masa tacerii.
O avem in fiecare casa
asezata intre patul in care culcam cu
grija,
in fiece seara, visele programate
a fi visate
si cosmarurile primite asa
ca diversitate,
si fotoliul din care
privim si gazduim
lumea din monitor
si TV.
Masa aceasta are cate scaune
vrem .
Ea poate gazdui pasii oricui
vrea sa vina
si sa serveasca o ceasca
fierbinte de ceai imaginar.
Ne primeste
cu generozitate pentru o lunga
conversatie
cu buzele strans lipite si cu
sufletul larg deschis spre visare si reverie .

sau:


Mi-am dumicat dorurile in firimituri si le-am risipit pe pervazul imaginatiei,
Pasari mari, albastre, cu aripi evantai, le-au luat in cioc si le-au saltat in inalt.
Ochii lor sorbeau inaltimi si adancimi , oglinzi de oceane si rotunjimi de coline,
Ce pulsau a maree, odata cu inima mea, cea inundata de siroirea sangelui meu, fierbinte.
Mi-am lasat gandul sa curga torente peste masa ta de scris, chiar si peste calimara ta,
Acoperind totul cu o magica stralucire,o calda contopire a literelor in cuvinte.
Si iar m-am lasat rapita in zborul inalt, ca aburul involburat ce s-a inaltat din jgheabul faurarului,
Cand si-a calit unelte magice, zale si sabii cu care sa rapuna imaginarii dragoni ai gandului.




Si iata si un fragmentel din mine, o imagine (de acum aproape doi ani) in care ma simteam fenomenal.