Ma intreb cateodata , e obligatoriu sa fii copil
ca sa intelegi candoarea lucrurilor simple , adevarate
si neintinate de dorintele si patimile cautatorilor de
raspunsuri academice ? Simt ca pentru a te despovara
de stresul si incarcatura emotionala a zilelor plumburii,
trebuie sa dai deoparte vigilenta si perpetua analizare
a tot ce ne inconjoara si sa percepi iarasi cu mintea
arhaica a pruncului din tine .Departe de trepidatiile
civilizatiei , dincolo de influenta tehnicii ,calauziti de
hohotul cristalin al unui copil sau de joaca animalului
preferat poti sa neutralizezi otrava inoculata de stresul
care ne macina ... totul e sa iti doresti detasarea de
cotidian.Mi-e dor de lucrurile simple : de mirosul
pamantului proaspat plouat , de umbrele plopilor in
inserare , de imaginea strazilor inguste unde am
copilarit , de glasul soptit al parintilor mei de
dinaintea trezirii mele in diminetile de duminica,
de zorile in care admiram rasaritul calatorind cu
trenul catre satul natal , de multe altele...Acestea
sunt antidoturile cu care lupt impotriva nevrozelor .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu