Ce bine ar fi daca am putea sa ne oferim un ragaz pentru a zabovi la masa tacerii. Sa o avem in fiecare casa asezata intre patul in care culcam cu grija ,in fiece seara, visele programatede subconstient pentru a fi visate si cosmarurile primite asa ca diversitate, si fotoliul din care privim si gazduim lumea din monitor si TV.Masa aceasta are cate scaune vrem .Ea poate gazdui pasii oricui vrea sa vina si sa serveasca o ceasca fierbinte de ceai imaginar. Ne primeste cu generozitate pentru o lunga conversatie cu buzele strans lipite si cu sufletul larg deschis spre visare si reverie .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu