zu

vineri, 4 septembrie 2009

Trandafiri si lacrimi

Cu ceva vreme in urma am finalizat un proiect important pentru sufletul meu, amanat din cauze obiective inca din vara. M-am linistit oarecum. Insa cu toata incordarea pe care o simteam risipindu-se pic cu pic, pe drumul catre casa nu ma puteam impiedica sa ma “delectez” cu gesturi sau atitudini ale trecatorilor. Colo o batrana agasata ca metroul nu mai apare iar grupul galagios de liceeni hohoteste prea tare, acolo un barbat rasfoind ziarul si suduind printre dinti la adresa parlamentarilor, dincolo o bunica ce-si aduce catre casa nepotul, “studinte” la gradinita, in centru. Si multi altii iar printre ei un tanar dragut, imbracat in haine de firma, cu un trandafir alb-roze in mana. Nu ma puteam abtine sa nu imi inchipui domnisoara care va apare, zambitoare, draguta, viitoare stapana a trandafirului suav. Bine, nu ma asteptam sa apar chiar pe peronul metroului desi nu era exclus. Insa, in loc de aceasta, apare un boschetar care nu numai ca era extrem de murdar si neingrijit dar parea chiar si sarac cu duhul. Tanarul nici una nici doua il ia la ghionturi pe cersator amenintandu-l chiar in mijlocul multimii nedumerite. Dupa care, scoate din rucsac o punga. Zic eu in sinea mea, uite, ii da ceva de mancare, cand colo era o punga cu aurolac iar reprosurile erau ca nu stransese suficienti bani din cersatorie pentru patronul lui, adica el, tanarul cu trandafir. Cutremurator. Toate acestea in ochii lumii si sub raza unei camere de luat vederi a Metrorex….

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu