zu

vineri, 4 septembrie 2009

Gandulete de zi cu zi

Si iata ca l-am reintalnit. Acum ceva vreme, cand ma indreptam, plina de avant si bucurie catre serviciu, dau nas in nas cu profesorul de istorie din scoala generala. L-am recunoscut dintr-o privire caci nu s-a schimbat prea mult, exceptand faptul ca a incaruntit si a capatat cateva kilograme in plus. Si totusi au trecut destui ani… Nu am putut schimba prea multe cuvinte caci fiecare dintre noi era grabit, eu catre munca, el avand in custodie propriul fiu, un baietel cu sindrom Down care era destul de agitat si rupt de realitate. Ce m-a impresionat a fost schimbarea radicala pe care i-am vazut-o, de unde il stiam ca tip flegmatic si burlac convins, cu toate ca il curtau aproape toate profesoarele nemaritate din scoala iar elevele suspinau cand erau privite in ochi de el, acum avea privirea aceea plina de responsabilitate, chiar era implicat in faptul ca trebuia sa aiba grija de fiul sau. In rest era neschimbat, acelasi tip preocupat excesiv de aspect si de impresia pe care o creaza asupra celorlalti.

Nu stiu, m-a pus pe ganduri treaba asta, inca o data trebuie sa imi spun ca faptul ca eu si ai mei suntem sanatosi e cea mai mare bucurie pe care trebuie sa o am si de abea pe urma trebuie sa imi doresc si altceva. Si chiar sunt fericita pentru ce am, altii insa nu sunt atat de norocosi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu