zu

joi, 29 octombrie 2009

E toamnă iar surâsul e primăvara ce ne adie pe obraji



























Afară e toamnă şi stă să plouă. Dincolo de anotimpuri, în fiecare surâs regăsim adierea primăverii. Căci primăverile vin si pleacă, zboară ca frunzele risipite în vânt şi rămânem întrebându-ne dacă am surâs suficient de mult pentru o viaţa...
Publicat de la
Etichete:

5 comentarii:

  1. Erysjoi, octombrie 29, 2009 4:04:00 p.m.

    Asa este, frumos spus...Fiecare suras poate fi un nou inceput, samanta unei stari de bucurie. Cred ca nimeni n-a suras suficient de mult pentru o viata...Deh, acesta da, timp pierdut.
    O toamna plina de zambete!

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonimjoi, octombrie 29, 2009 5:30:00 p.m.

    da, desi mai mult imi place toamna decat primavara :)

    RăspundețiȘtergere
  3. dellianajoi, octombrie 29, 2009 7:27:00 p.m.

    @ ERYS, ELZA multumesc pentru cuvinte si multe zambete frumoase va doresc, cat pentru zece vieti!

    RăspundețiȘtergere
  4. I.B.joi, octombrie 29, 2009 9:50:00 p.m.

    Mie îmi place primăvara de aici :) Şi e o primăvară a bunei speranţe.

    RăspundețiȘtergere
  5. dellianasvineri, noiembrie 06, 2009 9:00:00 p.m.

    Speranta e perpetuum mobile care anima generatiile, rand de rand , asadar si pe mine...

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)