Imprumut din starea mea innoptarii ce se asterne peste oras,
Neliniste, angoasa, vioriu, cenusiu...
Azi secundarul se zbate in ceas ca inima vrabiei stranse in pumn,
Luminile strazii proiecteaza umbre bizare prin geam
Iar eu ascult, in tacere, stoluri de ganduri,
Zburatacind, cautand ferestre si limane de calm.
Ma reculeg in clarobscur...
Mi te imaginez cu ochii taind fereastra...
RăspundețiȘtergeree greu de innoptat printre straini...
RăspundețiȘtergereAştept încetarea înnoptării.
RăspundețiȘtergerePână la urmă, vor găsi...:)Înnoptarea e doar temporară, întotdeauna!
RăspundețiȘtergereErys asta imi aminteste de Superman si de privirea lui cu laser... ce nu as face eu pentru libertatea gandurilor... :)
RăspundețiȘtergereKaos Moon cam indraznet ce citesc la tine... :)
Elza ne descurcam pana la urma...:)
IB bun indemn, l-am urmat.:)
Florina Rosu asa este, slava Cerului! :)