vazduh turcoaz

Ochiul plin al lunii m-a smuls din moliciunea somnului
ademenindu-ma in contemplarea noptii tarzii...
Sunetele indepartate crosetau dantela noptii
iar preaplinul senzatiilor imi imbata simturile.
M-am asezat cu genunchii stransi la piept
si mi-am abandonat privirea mijita pe imaculatul foii
ca un pictor ce vizualizeaza cu ochii mintii
viitoarea creatie a penelului si a gandului.
Imi parea ca litere rasucite ca intr-un manuscris arab,
se impletesc, izvorand din varful creionului
si inventeaza, dincolo de realitatea zapezii si a miezului de noapte,
un tinut arid si fierbinte, cu vazduh tremurand in inserare,
cu stele rasarind pe cerul turcoaz-oriental,
insotind luna plina ca obrazul unei cadane
inmiresmata cu iz de iasomie si flori de portocal...
Sunetele se indepartau si umbrele se prelungeau in zare
iar cai, camile si oameni invesmantati in straie luminoase
deveneau protagonistii unui vis visat cu ochii deschisi,
intr-o noapte de iarna cand ochiul vrajit al lunii imi risipise somnul...