de-ale mele

Nu stiu cum fac dar prima mea tendinta este sa privesc, retospectiv, jumatatea goala a paharului. De fapt, poate ca este mai putin de un sfert gol... Imi revin uneori repede, alteori mai greu si vad diferenta dintre ce ma facea sa vad pesimismul meu si ceea ce este real. Vreau prea mult si prea repede, insa, m-am prins deja, pentru fiecare treapta suita trudesc din greu. Eram copila si ramaneam uimita de fiecare data cand intuiam o trasatura ciudata de caracter atatalui meu, tinea cu tot dinadinsul sa nu depaseasca nicidecum conditia, modesta, a mamei lui. Abia cand ea a murit, sfortarile mamei mele de a progresa au avut sorti de izbanda. Mama a fost, si este, o luptatoare care a stiut sa ne scoata intotdeauna la suprafata dorinta de a evolua. Facea asta cu toti cei cu care intra in contact, nu neaparat cu familia. Vedea cum ambitia si perseverenta altora, mai putin dotati, ii facea sa obtina mult in viata iar unii dintre noi ne blazam prea curand. Fratele meu mijociu a mostenit-o si din punct de vedere a dorintei de a progresa cat si din punct de vedere a abilitatilor de tot felul. Intotdeauna vrea mai mult si munceste fara odihna pana ajunge acolo unde-si doreste. Nu ma refer la teluri irealizabile ci la lucruri omenesti. Nu prea imi convine sa ma compar cu ei la capitolul asta. Daca ma gandesc bine, stiu ca ei considera ca tot ce am obtinut eu a fost facil, mai ales ca nu am vrut niciodata sa ma bazez pe ajutorul altora. Nu m-am plans nimanui cand mi-a fost greu financiar, fizic sau, mai ales psihic. Pe Geo, mai ales, il uimea cand mi se realizau unele proiecte, pentru ca nu vorbeam prea mult despre ce vreau sa fac si nici nu ma aratam extenuata de travaliul depus, uneori chiar afisam o falsa indiferenta fata de subiect. Nu o faceam intentionat ci chiar asa sunt eu. Ioni, insa, fratele cel mare, se arata mandru de mine si incerca sa sadeasca si in mine acest simtamant pentru a-mi alege obiective inalte si in viitor. Ma flata. Mai ales ca pentru el am o admiratie plina de respect, il consider ca un model, abia acum constientizez ca asa imi doresc sa arate si jumatatea mea. Asa se face cand iti alegi in copilarie modele de oameni care ai vrea sa existe in viitorul tau de adult. La Ioni gasesc o sensibilitate profunda iar tandretea si delicatetea cu care se poarta cu sotia, fiica lui si mama noastra, ma misca intotdeauna. Gasesc la el si un fel de a fi care te face sa te simti intotdeauna in siguranta si protejat, o siguranta si un optimism imbatabil. Pe langa faptul ca este o persoana placuta fizic, se face placuta si ca interlocutor de discutie, cu el nu te plictisesti nici o secunda.