sotron

Si au trecut, probabil, zece ani de atunci... Ani, ce m-au izbit, drept in inima, cu o cruzime pe care numai anii cei mai frumosi care ti s-au scurs printre degete pe nesimtite, doar ei o poate avea. Mi-a facut rau sa vorbesc cu ea dupa atatia ani, un voal ciudat mi-a acoperit seninatatea privirii si am simtit timpul ca un cub de gheata ce mi se scurgea de-a lungul sternului. Credeam ca viata e un joc cu reguli clare, ca il pot juca frumos, arunc pietricica, sar in patratelele sotronului si castig, insa... M-am descoperit azi, asa cum nu ma asteptam acum zece ani, m-a mirat ca nu mai stiu sa zambesc atat de frumos cum o faceam pe atunci, ca nu mai cred ,nestramutat, in scanteia de frumusete interioara a omului de langa, oricare ar fi el, ca nu mai visez atat de colorat cu ochii deschisi, ca spun mult mai usor ca am obosit cand stiu ca sansele mele nu sunt clare. Sotronul vietii mele arata altfel acum...1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10... La zece probabil este sfarsitul, nu ma pricep la sotron azi...