zu

sâmbătă, 5 septembrie 2009

amicele mele

De fapt nu este una singura ci sunt cateva.

Sweet&Sour m-a lepsuit sa povestesc despre prietenele mele si ma supun cu bucurie, scuze de intarziere…

Spre deosebire de sweet&sour, eu am fost inconjurata mai ales de reprezentante ale sexului gingas…

Copila fiind, locuind la curte, faceam parte dintr-o numeroasa gasca de fete ce, la un moment dat, inainte de a capata statutul de scolarite, s-a scindat in doua. Nu-mi aduc aminte sa fii existat impacare ulterioara intre aceste doua “fractiuni” insa eu, locuind la jumatatea distantei, aveam raporturi de foarte buna prietenie cu ambele grupari, spre disperarea mamei mele care vedea cum timpul meu era monopolizat, pe rand, de prietenele mele iar timpul dedicat lectiilor era limitat strict, la cateva minutele pe zi.

Bunaoara, prietena mea Mihaela mi-a ramas si azi cea mai draga desi, la un moment dat s-a mutat la bloc insa obligatoriu vacantele ni le-am petrececut impreuna la curte, pana in clasa a opta. Cu ea imi facea temele de vacanta, citeam aceleasi romane, ea prefata si ultima pagina, eu tot romanul, cu ea am fost in aceeasi echipa de baschet patru ani la acelasi club, cu ea am fost cel mai des la cinematograf, cu ea am cele mai haioase amintiri. Cu toate acestea eram foarte diferite, ea tot timpul cu gura pana la urechi, eu rezervata, ea expansiva si vorbareata, eu visatoare. Si cu toate astea eu eram sportiva grupei si eminenta cenusie. Pe langa noi mai erau cateva prietene Cristina, Viki, Olimpia… insa cu ele nu aveam acea perfecta prietenie, acel lucru care ne facea sa ne intelegem din priviri.

In gasca cealalta o aveam pe Dana, si cu ea eram nedespartita in restul timpului insa ea pleca toate vacantele. Noi doua ne intalneam imediat dupa ore caci eram in clase diferite si atunci incepeam distractia. In jurul nostru se coagula animatia colegelor de joaca, noi faceam echipele, noi faceam regulile. Dana era mai zapacita, mai galagioasa si mai tupeista insa ne intelegeam perfect. In grupul nostru mai erau Cristina mica, Nela, Coca, cealalta Cristina. Disperam vecinii si ne exasperam parintii cu veselia noastra… Relatia noastra de prietenie a inceput sa se destrame dupa intrarea la liceu cand anturajul a devenit altul insa daca stau sa ma gandesc de prin clasa a saptea aveam alti prieteni…

In generala am avut iarasi prietene foarte bune pe Ileana, pana intr-a patra si apoi pe Elena, sora mea siameza cum i se spunea. Din pacate dupa treapta intai ne-am racit si apoi ea a plecat cu familia in Canada.

Insa prietene foarte bune imi erau si colegele din echipa de handbal a scolii, cu ele am petrecut in clasa a opta cea mai zapacita si frumoasa perioada a vietii mele.

Apoi in liceu am format un grup foarte unit cu Lucia, Ilenuta si Mirela. Eram de pomina. La scola, la plimbare, la film, la practica, eram nedespartite. Cativa profi se cazneau sa sparga gasca dar era imposibil. Insa ce n-au putut strica ei a facut treapta a doua caci Ilenuta a picat-o. Ilenuta, fana ultra, pana la moarte a lui Sergiu Nicolaescu, a capitanului Apostolescu, a lui Giuliano Gemma… Cea plina de carisma, de talent actoricesc, de verva… Cea cu care am reinodat amicitia dupa ceva ani de ratacire…

Lucia in schimb mi-a ramas prietena buna in liceu si mult timp dupa. Daca Ilenuta acapara toate privirile datorita vervei, Lucia era de o frumusete deosebita. Dintre toate prietenele mele cu ea am avut cele mai multe in comun, gandeam la unison in toate. Si inca o mai facem si astazi desi avem trasee de viata diferite.

As putea scrie romane despre toate nazdravaniile pe care le faceam, in limitele decentei, bineinteles :P insa tot ce atunci ni se parea fantastic azi privesc cu indulgenta, inca mai depanam amintiri cand ne intalnim si ne amuzam dar ne-am revenit, parol. :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu