zborul unui fluture

Mereu am gandit ca nu-i corect sa judeci tot ce se intampla in jur ca si cum ar avea o cauza logica, precisa, matematica, sa legi evenimentele pe care le traiesti de cele de dinainte, intr-o catena nesfarsita de feedback-uri. Sa crezi ca acest palpabil prezent este tocmai varianta determinata dintr-o stufoasa increngatura de posibilitati si probabilitati si sa ai certitudinea ca tocmai tu si cei din anturajul tau sunteti pionii care hotarasc soarta razboiului dus cu viata. Mai sunt milioane de mici amanunte care dau consistenta acestei fresce pe care se prefigureaza existenta ta, amanunte pe care nu stii unde sa le incadrezi… Uneori pare ca tocmai un astfel de amanunt este cel care inclina balanta catre un eveniment crucial… O bataie de aripi pe aceasta emisfera, provoaca…

Insa momentele sterile ale vietii noastre ce insemnatate au pentru viitor? Ma inciudeaza ca ma simt obligata sa traiesc mai condensat momentele ce vor veni dupa clipe risipite. Nu ca nu as fi de acord… insa gandesc ca si cum gandurile mi-ar fi programate de conceptiile de viata ale celor care m-au educat. Ceva nu se leaga, vad, printre cei cu care mi se intersecteaza destinul, drame. Bunaoara GZ, tanarul comatos, victima a unui accident rutier stupid, soma fara nici o sansa de revenire la constienta, el oare cum va influenta cele ce se vor intampla in lumea lui? O iubita indurerata, niste parinti distrusi, niste straini care se straduiesc sa-l mentina artificial in viata… dar ma gandeam si la sinele lui. Asta e tot, sa te dezvolti pana la un anumit nivel si apoi sa dispari tragic si steril din peisaj? Macar daca as crede cu adevarat in reincarnare… Imi vine in minte acum Adam si Eva a lui Rebreanu… sau Knowing, filmul cu Nicolas Cage, recunosc, dar in principal tragedia acestui cunoscut…
Sau ma gandesc la M si la framantarile la care se supune incercand sa isi recupereze cele cateva ore de amnezie avute in urma hipertensiunii… Considera ca acele momente i-au fost furate. Cei care sufera de boli cu adevarat invalidante si ireversibile, oare ce cataclisme sufletesti or depozita in sinele lor? Sunt atatea situatii in care iti irosesti viata, situatii subiective ori obiective, somatice ori psihice, sociale ori individuale… Atatea ore sau zile risipite steril sau in suferinta. De ce nu simtim si aici balanta bine si rau, cauza-efect, suferinta-fericire? Nu consider cinstit sa platesti cu suferinta. Mi se spunea candva, in copilarie, ca totul se contabilizeaza… deci fericirea unde e?